6 definiții pentru pleamă (pl. pleme)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

plea2 sf [At: (a. 1785) GCR II, 144/35 / Pl: plemi / E: ucr пляма] (Înv) 1 Pată pe piele. 2 Aluniță pe piele.

plea1 sf [At: (f. a.) IORGA, S. D. VI, 30 / Pl: ? / E: slv племе (< slv племѧ), ucr плем’я] 1 Neam. 2 Familie. corectată

1) pleámă f., pl. eme, emĭ (vsl. *plĭemen, bg. pleme). Nț. [rev. I. Crg. 2, 277]. Pleamă rea, soĭ răŭ, om vițios. corectată

2) pleámă f., pl. eme, emĭ (pol. plama). Tkt. Aluniță, pată pe pele.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pleámă (-éme), s. f.1. Pată, benghi. – 2. Rasă, castă. Sl. *plĕme (Bogrea, Dacor., III, 734), cf. pol. plama (Tiktin; Graur, BL, III, 43), bg. pleme „sămînță”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pleámă1 s.f. (înv.) neam, seminție, familie; fel, soi.

Intrare: pleamă (pl. pleme)
pleamă (pl. pleme) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plea
  • pleama
plural
  • pleme
  • plemele
genitiv-dativ singular
  • pleme
  • plemei
plural
  • pleme
  • plemelor
vocativ singular
plural