2 definiții pentru plancui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
plancui vt [At: SFC V, 194 / Pzi: ? / E: plancă + -ui cf ger planken] (Buc) 1 A da drumul buștenilor, trunchiurilor etc. pe plancă (1). 2 A împinge pe plancă (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
plancui, plancuiesc, vb. IV (reg.; despre despre bușteni, trunchiuri de copac) a da drumul pe plancă (pe jilip), a împinge pe plancă trunchiurile.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: plancui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)