PLACO- elem. „plat, plan”, „placă”. (< fr. placo-, cf. gr. plax, -kos)

PLACO- „plat, plan, placă”. ◊ gr. plax, plakos „suprafață plată” > fr. placo-, engl. id., germ. plako- > rom. placo-. □ ~cromatic (v. -cromatic), adj., cu dispunere plană a cromatoforilor; ~dermi (v. -derm), s. m. pl., subclasă de pești fosili din devonian, avînd corpul acoperit cu plăci osoase; ~fore (v. -for), s. f. pl., moluște marine inferioare, ale căror cochilii sînt acoperite cu plăci calcaroase; ~id (v. -id), adj., s. m. pl., 1. adj., (Despre solzi) Alcătuit dintr-o placă bazală din țesut conjunctiv fibros și un ghimpe simplu sau zimțat. 2. s. m. pl., Pești prevăzuți cu solzi formați dintr-o placă osoasă de pe care se ridică un ghimpe cu vîrful îndreptat înapoi; ~plaste (v. -plast), s. n. pl., inciziuni ergastice de ulei din citoplasmă, situate pe marginea internă a cromatoforilor.

PLAC-, v. PLACO-. □ ~odonte (v. -odont), s. n. pl., ordin de reptile marine din triasic și din jurasicul inferior, cu maxilarele și bolta palatină căptușită cu dinți groși în formă de plăci.