pișpirică [At: VICIU, GL. / V: ~șchiric sm, ~șchir~, (reg) ~igă sf / Pl: ~ici / E: fo] 1-2 smf (Pfm) Persoană (mică de statură, slabă sau) neînsemnată. 3 sf (Trs; îf pișpirigă) Pietricică plată pe care o aruncă copiii pe suprafața unei ape, astfel încât să facă salturi cât mai numeroase Si: (reg) pițirigă (1).

pișpirică s. f. sg. 1. persoană scundă. 2. (deț.) individ lipsit de autoritate.

pișpirică, pișpirici, s.m. și f. 1. (pop. și fam.) persoană mică (de statură) slabă, prizărită sau neînsemnată. 2. (reg.) pietricică plată aruncată de copii pe suprafața apei, cu salturi numeroase; pițârig.