pipărca vt(a) [At: ARH. FOLK. III, 127 / Pzi: ~chez / E: piparcă] (Trs; Ban) 1-2 A condimenta (cu piper sau) cu boia de ardei iute. 3 A ustura pe cineva gura în urma consumării unui aliment puternic condimentat, iute etc.

pipărca, pipărchez, vb. I (reg.) 1. a pipera (cu boia de ardei). 2. a ustura, a pișca.