3 definiții pentru pioncănit (s.n.)
Explicative DEX
pioncănit1 sn [At: UDRESCU, GL. / V: ~orc~ / Pl: ~uri / E: pioncăni] (Mun) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3-5 Pioncăneală (3-5). 6 Mocoșire. 7 Migală.
piorcănit sn vz pioncănit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
pioncănit1, pioncănituri, s.n. (reg.) 1. strigăt caracteristic curcilor; pioncăit. 2. voce sau vorbire cu glas subțire, pițigăit; pițigăială în vorbire; pioncăială, pioncăit. 3. vorbire înceată, slabă, stinsă; pioceală, piocit. 4. slăbire, topire (de boală sau de bătrânețe); pioncănitură. 5. vedere slabă, pioncăială, pioncăit. 6. mocoșire, mocăială.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pioncănit (s.n.)
pioncănit (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
piorcănit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)