2 definiții pentru pioncăit (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pioncăit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL / Pl: ~iți, ~e / E: pioncăi] (Mun; d. oameni) 1-4 Pioncănit2 (1-4).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pioncăit2, -ă, adj. (reg.) 1. slab, topit de boală sau de bătrânețe; care este fără putere, fără vlagă. 2. care merge, care se deplasează greu.3. care are vederea slabă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pioncăit (adj.)
pioncăit (adj.) adjectiv
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)