2 definiții pentru pioncăit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pioncăit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: pioncăi] (Reg) 1 Pioncăială (1). 2 (Pan) Pioceală (2). 3 Pioncăneală (3). 4 Migală.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pioncăit1, pioncăituri, s.n. (reg.) 1. strigătul curcilor. 2. voce sau glas subțire; pițigăit, pițigăială. 3. vedere slabă; pioncăială. 4. migală.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pioncăit (s.n.)
pioncăit (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)