3 definiții pentru pian (boală)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PIAN2 s. n. boală tropicală, asemănătoare cu sifilisul, dar neveneriană, produsă de treponemă, manifestată prin leziuni cutanate sau viscerale cu aspect de fragă. (< fr. pian)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pian s. n., pl. piane
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pian (1 sil.), pl. piane
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: pian (boală)
pian substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pian, pianesubstantiv neutru
- 1. Boală tropicală, asemănătoare cu sifilisul, dar neveneriană, produsă de treponemă, manifestată prin leziuni cutanate sau viscerale cu aspect de fragă. MDN '00
etimologie:
- pian MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.