pișcurat¹, ~ă a [At: ARH. OLT. XXI, 272 / Pl: ~ați, ~e / E: pișcura¹] 1 (Mun; Olt; d. firele de lână, de bumbac etc. toarse) Care nu are grosime uniformă, fiind tors neuniform, cu noduri. 2 (Mun; d. haine, țesături etc.) Ros, găurit ușor. 3 (D. țesături) Cu goluri. 4 (Mun; d. recoltele de grâu, d. plante de cultură) Care a rămas nedezvoltat Si: pipernicit. 5 (D. boabele de grâu) Sec.

pișcurat², ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ați, ~e / E: pișcura²] (Mun; d. ploaie) Cu stropi mici și rari.

pișcurat¹, pișcurată, adj. (reg.) 1. (despre firele de lână, de bumbac toarse) care nu are o grosime uniformă, tors neuniform, cu noduri. 2. (despre haine, țesături etc.) care este ros sau găurit ușor, ici și colo; care are goluri. 3. (despre grâu) care a rămas nedezvoltat, pipernicit; (despre boabe) sec, mic.

pișcurat², pișcurată, adj. (reg.; despre ploaie) cu stropi mici și rari.