pestit¹ sn [At: CORESI, L. 363 / Pl: (rar) ~uri / E: pesti¹] (Îvr) 1 Durere. 2 Necaz.

pestit², ~ă [At: N. TEST. (1648), 176^v/26 / Pl: ~iți, ~e / E: pesti¹] (Înv) 1 a Care zăbovește. 2 a Care întârzie. 3 a Care amână. 4 av Târziu. 5 av Cu întârziere. 6 a (Îvr) Mult.

*pestít și apestít, -ă adj. Vechĭ. Zăbavnic, încet, tîrzielnic. Adv. Tîrziŭ.

pestit¹, s.n. (înv.) durere, suferință, necaz, chin.

pestit², -ă, adj. (înv.) 1. care rămâne, care întârzie, care zăbovește, care amână. 2. mult.