perpetă af [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: ~edă / Pl: ~te / E: nct] (Trs) 1 Fotă din față. 2 (Pex) Șorț purtat de femei în timpul lucrului.

perpetă f. Tr. șorțul țărancelor. [Origină necunoscută].

perpedă sf vz perpetă

perpetă (-te), s. f. – (Trans.) Partea din față a fotei. – Origine necunoscută. Poate fi legat de sb. peti „a întinde, a lungi”, în forma *prepeti; pentru semantism, cf. pestelcă „șorț” din sl. preštilati „a întinde”. După Buescu, R. Études roum., III, 166-7, din lat. praepetem, cuvÎnt din limba prezicătorilor care însemna „a zbura pe dinainte” și pe care autorul îl glosează „care se poartă pe dinainte”.

perpetă, perpete, s.f. (reg.) fota din față; șorț purtat de femei în timpul lucrului.