PERPENDICULARĂ, perpendiculare, s. f. Dreaptă care este perpendiculară pe altă dreaptă sau pe un plan. Drumul cel mai scurt de la un punct la un plan este perpendiculara dusă din acel punct pe plan. GEOMETRIA S. 30.

perpendicular, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 102 / V: ~dec~, ~erd~, (înv) ~colare, ~coler, ~e, ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat perpendicularis, perpendicularius, ger perpendikular, it perpendicolare, fr perpendiculaire] 1 a (D. drepte sau planuri) Care formează între ele unghiuri adiacente egale sau unghiuri diedre adiacente egale Vz vertical. 2 a (D. aștri) Care se află la zenit. 3 a (Spc) (D. scriere) Care are caracterele dispuse vertical. 4 sf Dreaptă care este perpendiculară (1) pe altă dreaptă sau pe un plan Si: (înv) perpendiculă.

PERPENDICULAR, -Ă adj. 1. (Despre drepte, plane) Care cade astfel pe o dreaptă sau pe un plan încît să formeze un unghi drept. 2. Stil perpendicular = variantă a stilului gotic creată în Anglia în sec. XIV și manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, formate dintr-un șir de trunchiuri de copac răsturnate, bogat ornamentate cu muluri decorative. // s.f. Linie, dreaptă perpendiculară. [< fr. perpendiculaire, cf. lat. perpendicularis < perpendiculum – fir cu plumb].

PERPENDICULAR, -Ă I. adj. 1. (despre drepte, plane) care formează între ele unghiuri sau diedre adiacente congruente. 2. stil ~ = variantă a stilului gotic, în Anglia în sec. XIV, manifestată mai ales în economia bolților, care dispar sub mulțimea arcelor, bogat ornamentate cu muluri decorative. II. s. f. dreaptă perpendiculară. (< fr. perpendiculaire, lat. perpendicularis)

perpendicular a. care cade astfel pe o linie sau pe un plan, încât să formeze două unghiuri adjacente egale. ║ perpendiculară f. linie perpendiculară.

*perpendiculár, -ă adj. (lat. perpendicularis și -arius, d. perpéndere, a cîntări exact). V. preping și spînzur). Geom. Care cade drept și nu e înclinat în vre-o parte, care cade formînd doŭă unghĭurĭ drepte cu linia saŭ cu planu pe care cade: linie perpendiculară, plan perpendicular. S. f. Linie perpendiculară. Adv. În mod perpendicular: a cădea perpendicular.

perpendiculară s. f., g.-d. art. perpendicularei; pl. perpendiculare

perpendiculară s. f., g.-d. art. perpendicularei; pl. perpendiculare

PERPENDICULARĂ s. (GEOM.) (înv.) perpendiculă.

PERPENDICULARĂ s. (GEOM.) (înv.) perpendiculă.