perit a. 1. dispărut, mort; 2. (la față) palid: cât e de perită! 3. Bot. buruiană de cel perit, Mold. cruciuliță.

perit (est) și pĭerít (vest), -ă adj. Dus de pe lume: mort. Perit la față, perdut, ruinat de boală saŭ de frică. Cel perit n. Numele popular al sifilisuluĭ. Cel perit m. Petimbroasă.

CEL-PERIT 👉 PERIT.

buruiană-de-cel-perit s. v. VENTRILICĂ.

cel-perit s. v. SPĂLĂCIOASĂ.

perít, -ă, periți, -te, adj. (dial.) Lipsit de vlagă, slab, palid: „Cum de tot aduci mâncare înapoi, tu, fată? Și ești deja perită” (Bilțiu, 1999: 375). – Var. a lui pierit.

perit, -ă, periți, -te, adj. – (pop.) Lipsit de vlagă, slab, palid: „Cum de tot aduci mâncare înapoi, tu, fată? Și ești deja perită” (Bilțiu, 1999: 375). – Var. a lui pierit (< pieri < lat. perire).