3 definiții pentru perfectiv (s.n.)
Explicative DEX
PERFECTIV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.
Ortografice DOOM
perfectiv2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*perfectiv2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: perfectiv (s.n.)
perfectiv2 (s.n.) substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
perfectiv, perfectivesubstantiv neutru
- 1. Verb care are aspect perfectiv. DEX '09
etimologie:
- perfectif DEX '09 DEX '98
- perfektiv DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.