PERFECTIV, -Ă, perfectivi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aspectul, sensul verbelor) Care exprimă acțiunea verbului eliminând noțiunea de durată și de desfășurare, insistând asupra începutului și sfârșitului ei, a rezultatului ei; (despre verbe) care are acest aspect. 2. S. n. Verb care are aspect perfectiv. – Din fr. perfectif, germ. perfektiv.