peret sn [At: CIAUȘANU, V. 187 / Pl: ~uri / E: păr² + -et] (Olt) Loc în care cresc mulți peri² Si: (reg) periș. corectat(ă)

PERET [peré], Benjamin (1899-1959), poet francez. Prieten apropiat al lui A. Breton. Poezie suprarealistă exploatînd în mod subtil posibilitățile limbajului („Marele joc”). Eseuri, pamflete („Dezonoarea poeților”).

peret, pereturi, s.n. (reg.) loc în care cresc mulți peri; periș.