5 definiții pentru perdant (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PERDÁNT, -Ă, perdanți, -te, adj. (Și substantivat) Care pierde la joc, într-o afacere, într-o competiție etc. – Din fr. perdant.

PERDÁNT, -Ă, perdánți, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care pierde într-o competiție, într-un proces. (< fr. perdant)

perdánt, -ă (franțuzism) ♦ 1. s. m. (Persoană) care pierde (într-o competiție) ◊ „Principalii perdanți sunt John Newcombe și Tom Okker. Primul este învins de fostul as australian Fred Stolle.” Săpt. 6 IX 73 p. 3. ◊ „Cuvântul este împrumutat din franceză, unde perdant e atestat încă din anul 1238.” R.lit. 17 V 84 p. 8; v. și Luc. 17 XI 73 p. 10; v. și underdog.2. adj. Care duce la pierderi ◊ „[...] sunt convins că propensiunea către cinism și «deșteptăciune», în defavoarea eticului, este, cu timpul, perdantă. R.lit. 46/93 p. 3 (din fr. perdant; Th. Hristea în R.lit. 17 V 84 p. 8)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*perdánt adj. m., pl. perdánți; f. perdántă, pl. perdánte

perdánt s. m., adj. m., pl. perdánți; f. sg. perdántă, pl. perdánte

Intrare: perdant (adj.)
perdant adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perdant
  • perdantul
  • perdantu‑
  • perdantă
  • perdanta
plural
  • perdanți
  • perdanții
  • perdante
  • perdantele
genitiv-dativ singular
  • perdant
  • perdantului
  • perdante
  • perdantei
plural
  • perdanți
  • perdanților
  • perdante
  • perdantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)