4 definiții pentru perdant (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PERDANT, -Ă, perdanți, -te, adj. (Și substantivat) Care pierde la joc, într-o afacere, într-o competiție etc. – Din fr. perdant.
PERDANT, -Ă, perdanți, -te, adj., s. m. și f. (Cel) care pierde într-o competiție, într-un proces. (< fr. perdant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de tavi
- acțiuni
perdant, -ă (franțuzism) ♦ 1. s. m. (Persoană) care pierde (într-o competiție) ◊ „Principalii perdanți sunt John Newcombe și Tom Okker. Primul este învins de fostul as australian Fred Stolle.” Săpt. 6 IX 73 p. 3. ◊ „Cuvântul este împrumutat din franceză, unde perdant e atestat încă din anul 1238.” R.lit. 17 V 84 p. 8; v. și Luc. 17 XI 73 p. 10; v. și underdog. ♦ 2. adj. Care duce la pierderi ◊ „[...] sunt convins că propensiunea către cinism și «deșteptăciune», în defavoarea eticului, este, cu timpul, perdantă.” R.lit. 46/93 p. 3 (din fr. perdant; Th. Hristea în R.lit. 17 V 84 p. 8)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
perdant s. m., adj. m., pl. perdanți; f. sg. perdantă, pl. perdante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M3) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
perdant, perdanțisubstantiv masculin perdantă, perdantesubstantiv feminin perdant, perdantăadjectiv
- 1. (Cel) care pierde la joc, într-o afacere, într-o competiție etc. DEX '09 MDN '00
etimologie:
- perdant DEX '09 MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.