2 definiții pentru percheziționare
Explicative DEX
percheziționare sf [At: DN3 / Pl: ~nări / E: percheziționa] 1-2 Percheziție (1-2).
PERCHEZIȚIONARE s.f. Acțiunea de a percheziționa și rezultatul ei. [< percheziționa].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: percheziționare
percheziționare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
perchiziționare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
percheziționare, percheziționărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a percheziționa și rezultatul ei. DN
etimologie:
- percheziționa DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.