2 definiții pentru pentapil (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PENTAPIL, -Ă adj., s. n. (edificiu) cu cinci porți. (< fr. pentapyle)
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pentapil adj. m., pl. pentapili; f. sg. pentapilă, pl. pentapile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: pentapil (adj.)
pentapil1 (adj.) adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
pentapil, pentapilăadjectiv pentapil, pentapilesubstantiv neutru
- 1. (Edificiu) cu cinci porți. MDN '00
etimologie:
- pentapyle MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.