8 definiții pentru peleș (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

peleș, ~ă [At: CORESI, PS. 120/4 / Pl: ~uri, ~i, ~e / E: scr pèlež] 1 snm (Îvr) Ciucure. 2 snm (îvr) Franj. 3 a (Reg; îs) Oaie ~ă Oaie cu lâna lungă. 4 sn (Reg) Îndoitură de sus a pantalonilor țărănești, prin care trece brăcinarul. 5 sn (Pex; reg) Brăcinar. 6 sn (Olt) Șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale, pentru a o strânge pe corp.

PÉLEȘ, peleși, s. m. (Regional) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești pe unde se bagă brăcinarul.

PÉLEȘ, peleși, s. m. (Reg.) 1. Ciucure, canaf. 2. Îndoitura de sus a pantalonilor țărănești, prin care se introduce brăcinarul.

peléș (saŭ péleș?) m. (sîrb. peleš, coadă, gîță; rut. pélehi, păr lung. Cp. și cu ung. pelyhes, mițos). Cor. Ps. S. Canaf, cĭucure.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PÉLEȘ s. v. canaf, ciucure, franj.

peleș s. v. CANAF. CIUCURE. FRANJ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

péleș (-și), s. m.1. (Înv.) Ciucure, franj. – 2. (Olt.) Îndoitura de sus a pantalonilor prin care se trece brăcinarul. Sb. peleš „moț” (Tiktin). – Der. peleșel, s. m. (ghiocel-bogat, Leucoium aestivum).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

péleș, peleși, s.m. – (reg.; înv.) Ciucure, franj. În expr. oaie peleșă = oaie cu lână lungă. ♦ (top.) Peleșata, peșteră în Maramureș, de unde izvorăște „lapte de piatră.” – Din sl. peleš „moț” (Scriban; Tiktin, cf. DER), din scr. peleš (MDA).

Intrare: peleș (s.m.)
peleș (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • peleș
  • peleșul
  • peleșu‑
plural
  • peleși
  • peleșii
genitiv-dativ singular
  • peleș
  • peleșului
plural
  • peleși
  • peleșilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)