8 definiții pentru pecenegă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PECENÉG, -ÉGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul sec. IX; (și la sg.) persoană care aparținea acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. ♦ (Substantivat, f.) Limba pecenegă. [Adj. f. și: peceneágă] – Din germ. Petschenege, fr. petchenègue, rus. peceneg.

peceneg, ~ea [At: XENOPOL, I. R. II, 186 / Pl: ~egi, ~ege și (înv) ~eghi, ~eghe / E: ger Petschenege, fr Petchenègues, rs печенег] 1 smp Popor migrator din familia popoarelor turcice care a migrat prin estul și sud-estul Europei în sec. IX-XI Si: (înv) pacinați. 2-3 smf, a (Persoană) care aparține acestui popor. 4 a Privitor la pecenegi (1). 5 a Care provine de la pecenegi (1). 6 a Care este specific pecenegilor (1). corectat(ă)

PECENÉG, -EÁGĂ, pecenegi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care a trecut în migrațiune prin estul și sud-estul Europei, între sec. IX și XI; (și la sg.) persoană care aparține acestui popor. 2. Adj. Care aparține pecenegilor (1), privitor la pecenegi. – Din germ. Petschenege, fr. Petchenègues, rus. peceneg.

PECENÉG 2, -EÁGĂ, pecenegi, -e, s. m. și f. Persoană care făcea parte din poporul nomad, de origine turcă, migrator în estul și sud-estul Europei în secolele IX-XI.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecene, pl. pecenege

peceneg adj. m., s. m., pl. pecenegi; adj. f., s. f. pecenegă, pl. pecenege

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PECENÉGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

PECENEGI s. pl. (IST.) bessi (pl.), (înv.) pacinați (pl.).

Intrare: pecenegă
pecenegă substantiv feminin
substantiv feminin (F6)
Surse flexiune: NODEX, Ortografic, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecene
  • pecenega
plural
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
peceneagă substantiv feminin
substantiv feminin (F27)
Surse flexiune: DEX '98, DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pecenea
  • peceneaga
plural
  • pecenege
  • pecenegele
genitiv-dativ singular
  • pecenege
  • pecenegei
plural
  • pecenege
  • pecenegelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

peceneg, pecenegisubstantiv masculin
pecene, pecenegesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural Populație migratoare din familia populațiilor turcice, care s-a stabilit în Moldova, apoi în Țara Românească, Dobrogea și Transilvania la sfârșitul secolului IX. DEX '09
    sinonime: bessi
    • 1.1. (la) singular Persoană care aparținea acestui popor. DEX '09 DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.