7 definiții pentru pasnic pajnic pașnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pasnic, ~ă [At: LB / V: (îrg) pașn~, (reg) pajn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pas2 + -nic] 1 a (Mun; Olt; d. cai) Cu pasul2 mare. 2 a (Mun; Olt; d. cai) Care merge repede. 3 sm (Reg) Vierme nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Reg; îf pașnic) Persoană care măsoară cu pasul2 (48) un teritoriu. 5 sn (Îrg) Pas2 (54).

1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pásnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pasníc, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.

Intrare: pasnic
pasnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pasnic
  • pasnicul
  • pasnicu‑
  • pasnică
  • pasnica
plural
  • pasnici
  • pasnicii
  • pasnice
  • pasnicele
genitiv-dativ singular
  • pasnic
  • pasnicului
  • pasnice
  • pasnicei
plural
  • pasnici
  • pasnicilor
  • pasnice
  • pasnicelor
vocativ singular
plural
pajnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pașnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)