pasnic, ~ă [At: LB / V: (îrg) pașn~, (reg) pajn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: pas² + -nic] 1 a (Mun; Olt; d. cai) Cu pasul² mare. 2 a (Mun; Olt; d. cai) Care merge repede. 3 sm (Reg) Vierme nedefinit mai îndeaproape. 4 sm (Reg; îf pașnic) Persoană care măsoară cu pasul² (48) un teritoriu. 5 sn (Îrg) Pas² (54).

1) pásnic m. (d. vsl. pasti, a paște adică „supraveghetor de pășune”). Nord. Rar. Ajutor de primar rural și une-orĭ și perceptor (care judeca și micĭ neînțelegerĭ). V. vornic, vătăman, paznic.

2) pásnic n., V. pas 2.

pajnic s vz pasnic

pașnic¹ sm, sn vz pasnic

pasnic (-ci), s. m. – Măsurător de terenuri cu pasul. Din sl. pasti „a paște” (Tiktin). În Mold., rar, din cauza confuziei cu paznic.

pasnic, -ă, adj., s.m. sau n. (reg.) 1. (adj.) cu pasul mare, care merge repede. 2. (s.m.) nume de vierme. 3. (s.m.) persoană care măsoară cu pașii un teritoriu. 4. (s.n., înv.) unealtă de lemn ca un compas folosită în dulgherie, rotărie, dogărie; pas.