partă^2[1] sf vz hartă

pártă f., pl. e saŭ părțĭ (ung. párta). Ban. Colan. Salbă. V. petea.

❍BEARTĂ¹ (pl. berte) sf. Trans. Băn. (BUD.) (VIC.) = PARTĂ.

partă (limbă) s. f., g.-d. art. partei

*partă (limbă) s. f., g.-d. art. partei

partă (-te), s. f. – 1. Panglică, colier de mătănii sau de medalii. – 2. Cingătoare. Mag. párta (Candrea). În Banat.

partă, perți, și părți, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături sau pături.

pártă, parte, s.f. (reg.) Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu' cu parta” (Memoria, 2004-bis: 1.361). (Maram., Banat). – Din magh. párta „cunună, diademă” (Candrea, după DER; Scriban, MDA).

partă, parte, s.f. – (reg.) Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu’ cu parta” (Memoria, 2004-bis: 1.361). (Maram., Banat). – Din magh. párta „cunună, diademă” (Candrea, cf. DER; Scriban, MDA).

partă, -e, s.f. – Panglică, cingătoare: „Noi când vedem colacu acesta / Gândim că-i stogu cu parta” (Memoria 2004-bis: 1.361). – Din magh. párta „cunună, diademă”.