PARLAMENTAR², -Ă, parlamentari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.

parlamentar², ~ă [At: PIRAMIDA, 16/8 / V: (înv; 1) ~riu / Pl: ~i, ~e / E: fr parlamentaire] 1 sm Persoană delegată pentru a duce tratative de armistițiu, de pace etc. cu inamicul Si: delegat, sol, trimis. 2-4 a Care ține de acțiunea de a parlamenta (1-3). 5-7 a Privitor la acțiunea de a parlamenta (1-3). 8 a (Îs) Steag ~ Steag alb arborat de o solie.

PARLAMENTAR², -Ă, parlamentari, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană delegată să ducă tratative. 2. Adj. Care ține de parlamentare, privitor la parlamentare. – Din fr. parlementaire, it. parlamentario.

PARLAMENTAR, -Ă I. adj. 1. referitor la parlament. ♦ regim ~ = regim al unui stat în care guvernul răspunde pentru activitatea sa în fața parlamentului. 2. potrivit uzanțelor admise în parlament. 3. referitor la acțiunea de a parlamenta. II. s. m. 1. membru al parlamentului. 2. persoană delegată, în timp de război, să ducă tratative de pace sau de armistițiu cu comandamentul inamic. (< fr. parlementaire, it. parlamentario)

parlamentar a. 1. ce ține de parlament: regim parlamentar; 2. fig. conform uzurilor parlamentare, convenabil: acest limbaj nu e parlamentar. ║ m. cel ce în timp de răsboiu se prezentă inimicului cu condițiuni de pace.

parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare

!parlamentar adj. m., s. m., pl. parlamentari; adj. f., s. f. parlamentară, pl. parlamentare

PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. (POL.) legislativ, legiuitor. (Organ ~.) 2. s. (POL.) congresman. (În unele state, ~ ul se numește congresman.) 3. s. (MIL., POL.) (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.) 4. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.)

PARLAMENTAR adj., s. 1. adj. ceremonios, protocolar. (Stil, limbaj ~.) 2. s. (înv.) solitor. (Au trimis un ~ în tabăra adversă.)