PALINO- „polen, spori”. ◊ gr. palyno, ein „a presăra, a împrăștia” > fr. palyno-, germ. id., engl. id. > rom. palino-. □ ~fag (v. -fag), adj., (despre insecte) care se hrănește cu polenul plantelor; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul polenului și al sporilor; ~taxie (v. -taxie), s. f., palinotaxonomie*; ~taxonomie (v. taxo-, v. -nomie), s. f., studiul morfologiei polenului din punct de vedere taxonomic și filogenetic; sin. palinotaxie.