paler¹ sm [At: LB / V: ~lier^[1], ~lir, păleariu, păl~, pălir / A și: paler / Pl: ~ri / E: mg pallér, ger Palier] 1-2 (Trs) Contramaistru (zidar sau) dulgher. 3-4 (Arhitect sau) conducător de șantier. 5 (Reg) Cantonier. 6 (Buc) Caporal.

paler² sns [At: IORGA, S. D. VIII, 3 / E: srb paler] (Înv) Praf de pușcă.

palier^2[1] sm vz paler¹

palir sm vz paler¹

păleariu sm vz paler¹

păler sm vz paler¹

pălir sm vz paler¹

PALER s. v. cantonier, praf de pușcă, pulbere.

paler s. v. CANTONIER. PRAF DE PUȘCĂ. PULBERE.

paler (-ri), s. m. – (Trans., Mold.) Contramaistru, șef de lucrări. Germ. Palier, prin intermediul mag. palér (Cihac, II, 519).

paler¹, paleri, s.m. (reg.) 1. contramaistru zidar sau dulgher, conducător de șantier, arhitect. 2. cantonier. 3. caporal.

paler, paleri, s.m. – (reg.; înv.) 1. Îngrijitor de drumuri. 2. Șef de lucrări. ♦ (top.) Ulița Palerului, în Nănești (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Paleari („Drumaru”), poreclă în Poienile de sub Munte. – Din magh. pallér < germ. Palier (Cihac, cf. DER; MDA).

paler, -i, s.m. – Îngrijitor de drumuri. Șef de lucrări. – Din germ. Palier, prin intermediul magh. pallér (Cihac cf. DER).

PALER, Octavian (1926-2007, n. Lisa, jud. Brașov), scriitor și publicist român. Versuri aforistice, sentențioase („Umbra cuvintelor”). Eseuri pe teme mitologice, existențiale și artistice („Mitologii subiective”, „Polemici cordiale”, „Apărarea lui Galilei”, „Scrisori imaginare”, „Un muzeu în labirint”), de „anti-călătorie” („Drumuri prin memorie”, „Caminante”) sau de inspirație autobiografică („Viața ca o coridă”, „Rugați-vă să nu vă crească aripi”, „Deșertul pentru totdeauna”), distingându-se prin luciditatea și febrilitatea dezbaterilor filozofice și parabolice („Viața pe un peron”, „Un om norocos”). Publicistică social-politică („Don Quijote în Est”), „cronică morală a unui timp plictisit de morală”, cum e subîntitulat volumul „Vremea întrebărilor”.