7 definiții pentru palțău palțauă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

palțău sn [At: LB / V: a sf, păl~ / Pl: ~ăie / E: mg pálca] 1 (Trs) Par1 (1). 2 (Trs) Nuia. 3 (Trs) Băț. 4 (Trs) Lambă la crucea căruței. 5 (Reg) Băț din interiorul știubeiului, pe care albinele își construiesc faguri Si: (reg) pretce. 6 (Trs) Băț împodobit cu funde de diferite culori, folosit de staroste la nunți. 7 (Reg) Cheie de fier cu care se desfac șuruburile la căruță.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PALȚĂU s. v. nuia, par, prăjină, vargă.

palțău s. v. NUIA. PAR. PRĂJINĂ. VARGĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

palțắu, palțắie, s.n. (reg.) 1. par; nuia, vargă, băț. 2. cheie de fier cu care se desfac șuruburile căruței.

palțắu, palțauă, s.n. – (reg.) 1. Bâtă (D. Pop, 1978). 2. Botă de chemători. 3. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (Felecan, 1983; MDA) + suf. -ău.

palțắu, -auă, s.n. – 1. Bâtă (D. Pop 1978). Botă de chemători. 2. Bucată de fier care strânge șiștorii (la morile de apă, în Chioar). – Din magh. pálca „băț, baghetă” (Felecan 1983).

Intrare: palțău
substantiv neutru (N42)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palțău
  • palțăul
  • palțău‑
plural
  • palțăie
  • palțăiele
genitiv-dativ singular
  • palțău
  • palțăului
plural
  • palțăie
  • palțăielor
vocativ singular
plural
palțauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)