2 definiții pentru paian
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PAIAN s.n. (Ant.) Cînt coral în cinstea lui Apolo; (p. ext.) orice cînt de luptă și de biruință. [Pron. pa-ian. / < fr. payen].
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PAIAN (PAIÉON) (n mitologia greacă), divinitate arhaică personificând vindecarea; era socotit și patronul plantelor medicinale. La Homer, el este medicul zeilor olimpieni. Mai târziu devine epitet al zeilor Apolo și Asclepios, care au învățat de la el arata tămăduirii; fiind acum un nume comun, vechile imnuri rituale, numite paiane, îi vor fi consacrate lui Apolo.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: paian
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
paiansubstantiv neutru
- 1. Cânt coral în cinstea lui Apolo; (p. ext.) orice cânt de luptă și de biruință. DN
etimologie:
- payen DN