14 definiții pentru păstură (polen) păscură prăstură prestură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PẮSTURĂ s. f. Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup. [Acc. și: păstúră] – Lat. pastura.

PẮSTURĂ s. f. Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup. [Acc. și: păstúră] – Lat. pastura.

păstu1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) păscură, pră~, pres~ / A și: păs~ / Pl: ~ri, (rar) ~re / E: ml pastura] 1 Polen depozitat de albine în celulele fagurilor și folosit, pe lângă miere, ca hrană pentru ele și pentru puiet. 2 Substanță rășinoasă, aromată și amară culeasă de albine de pe mugurii arborilor pentru a o folosi la astupatul crăpăturilor din stup, la lipitul fagurilor etc. Si: propolis, (reg) păstrar. 3 (Reg; îf păscură) Boștină obținută din fagurele stors. 4 (Trs) Fagure.

PẮSTURĂ s. f. (Apic.) Materie cleioasă, cu bază de rășină, pe care albinele o adună de pe mugurii copacilor sau de pe unele flori și pe care o folosesc pentru a astupa crăpăturile știubeiului sau ca hrană, iarna. – Accentuat și: păstúră.

PĂSTÚRĂ f. Produs apicol provenit din prelucrarea polenului floral și depozitat în celulele fagurilor, servind drept hrană pentru puiet și albine. [G.-D. păsturei; Acc. și păstură] /<lat. pastura

păstură f. materie viscoasă din faguri cu care se nutrește oul de albină. [Lat. PASTURA].

1) păstúră (vest) și pắstură (est) f., pl. ĭ (lat. pastúra, nutriment, d. páscere, a paște). O substanță gălbuĭe, opacă și sólidă pe care albinele o adună din florĭ maĭ proaste și cu care se hrănesc la nevoĭe și o aruncă cînd aŭ mĭere destulă.

prăstúră f., pl. ĭ (din prăsesc, prăsitură, ca custură din *cuțitură). Vechĭ. Ĭapă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!pắstură/păstúră s. f., g.-d. art. pắsturii/păstúrii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PĂSTÚRĂ s. propolis. (~ din fagurii de miere.)

PĂSTU s. propolis. (~ din fagurii de miere.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pắstură (-ri), s. f. – Sediment, depunere de miere. – Var. (Banat) prestură. Origine îndoielnică. Dicționarele glosează foarte diferit acest cuvînt: „lăptișor alb cu care se hrănesc larvele de albină” (Damé); „excremente de albine moarte de dizenterie” (Tiktin); „miere de calitate inferioară, care se culege din flori mai puțin adecvate” (Scriban). Aceste interpretări diferite au condus la explicații diferite: din lat. pastūra „aliment” (< pascĕre „a paște”) după P. Papahagi, Notițe, 41; Pascu, I, 139; Scriban; (cf. REW împotrivă REW 6282); sau din lat. *pestŭla, din pestis „pestă”, după Tiktin, Pascu, Sufixe, 57 și Pascu, Beiträge, 11 (după Philippide, II, 727, în legătură cu alb. busturë). Probabil e vorba de un der. din lat. pistūra „măciniș”, luat inițial în sensul de „resturi, pleavă de la măciniș”.

Intrare: păstură (polen)
păstură1 (pl. -i) substantiv feminin
  • pronunție: păstură, păstu
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păstură
  • păstura
plural
  • păsturi
  • păsturile
genitiv-dativ singular
  • păsturi
  • păsturii
plural
  • păsturi
  • păsturilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păscură
  • păscura
plural
genitiv-dativ singular
  • păscuri
  • păscurii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăstu
  • prăstura
plural
genitiv-dativ singular
  • prăsturi
  • prăsturii
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prestu
  • prestura
plural
genitiv-dativ singular
  • presturi
  • presturii
plural
vocativ singular
plural

păstură (polen) păscură prăstură prestură

  • 1. (numai) singular Polen floral adunat și depozitat de albine în celulele fagurilor, care servește ca hrană albinelor și puietului din stup.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX sinonime: propolis
    • diferențiere apicultură Materie cleioasă, cu bază de rășină, pe care albinele o adună de pe mugurii copacilor sau de pe unele flori și pe care o folosesc pentru a astupa crăpăturile știubeiului sau ca hrană, iarna.
      surse: DLRLC

etimologie: