păscui² [At: VICIU, GL. / Pzi: păscui, 3 ~ește / E: paște³ + -ui] 1 vt (Trs) A presimți un rău, o nenorocire. 2 viu A face să presimtă, a da sentimentul că se va produce.

păscui¹ vi [At: NECULCE, L. 364 / Pzi: ~esc, păscui / E: paști¹ + -ui] (Înv) A serba Paștele¹.

păscui¹, păscuiesc, vb. IV (înv.) a serba Paștele.

păscui², păscui, vb. IV (reg.) a presimți (ceva rău); (unip.) a face să presimtă, a pândi.