părpără f. 1. ploaie cu bășici; 2. dârdora: dăduse și el în pârpăra însuratului CR. [Origină necunoscută].

părpără s. f. – 1. Febră, fierbințeală, patimă. – 2. Lovitură, apăsare. – Var. pîrpără, Banat, Olt. pîrpor. Sb. prpor (Candrea). – Der. părpăriță (var. pîrpăriță, pîrpăliță, prepeliță), s. f. (piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii), din sl. prŭprica (Cihac, II, 82; Conev 82), cf. bg. perperica, sb., cr. paprica.

părpără s.f. (înv. și reg.) V. pârpără.