O definiție pentru părăgenire
Explicative DEX
PĂRĂGENI vb. IV v. părăgini.
Intrare: părăgenire
părăgenire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
părăgini, părăginescverb
- 1. A ajunge în stare de paragină; (despre clădiri, construcții etc.) a se ruina, a se dărăpăna, a se degrada. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Culele – micile castele ale vîlcenilor – s-au părăginit. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- 1.1. A ajunge în stare rea. DLRLC
- Așa te-ai părăginit De bine ce ai trăit. DEȘLIU, M. 53. DLRLC
-
-
etimologie:
- paragină DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.