2 definiții pentru pământire
Explicative DEX
pământire sf [At: CHIRIȚESCU, GR. 136 / Pl: ~ri / E: pământ] (Reg) 1 Dobândire a unei palori asemănătoare cu culoarea pământului (109). 2 Stabilire definitivă undeva. 3 (Ccr) Parcelă de pământ (109) împărțită țăranilor în urma exproprierii moșierilor.
Arhaisme și regionalisme
pământire, pământiri, s.f. (reg.) parcelă de pământ dată țăranilor la împroprietărire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pământire
pământire substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||