pălie¹ sf [At: MARIAN, S. R. I, 113 / V: (reg) părlie^[1] / Pl: ~ii / E: păli¹ + -ie] (În credințele populare; șîs) Ilie ~, Ilie cu ~ Sărbătoare ținută în preajma zilei de Sfântul Ilie, cu scopul de a preveni focul, trăsnetele și mai ales arșițele prea mari care distrug semănăturile Si: (pop) opârlie.

pălie² sf [At: ALR I, 833/9 / Pl: ~ii / E: nct] (Reg) 1 Cobilă la plug. 2 Un fel de leasă care se adaugă la sanie pentru a o înălța spre a putea încărca în ea ceva.

Pălie m. supranumele sfântului Ilie, cel care pălește holdele: fugiți smeilor..., căci iată că vine Ilie Pălie să vă potopească, să vă pârjolească ISP. ║ Păliile (Pârliile) f. pl. surori ale St-lui Ilie, cari aduc foc, arșiță și boale arzătoare: serbat de popor la 19 Iulie, cu o zi înainte de Sf. Ilie. [Aluziune la păli, pârli].

pălíe, V. ilie.

ilie-pălie sms [At: TDRG / E: Ilie + păli] (Mtp; reg) Sărbătoare pe 21 iulie, ținută de țăranii români, de teamă ca Sfântul Ilie să nu le distrugă holdele.

pârlie^[1] sf vz pălie¹

Ilíe m. (vsl. Iliĭ, Ilia, d. mgr. Ilias, vgr. Elias, cuv. ebr.). Numele unuĭ sfînt profet căruĭa poporu îĭ atribuĭe stăpînirea tunetelor și fulgerelor. (Sărbătoarea luĭ, la 20 Ĭulie, de cînd încep a fi mîncate merele și perele). Ilie Pălie (din po-Ilie?), o sărbătoare băbească a doŭa zi de Sfîntu Ilie (cînd, dacă lucrezĭ, ți se pălesc holdele, și de aceĭa ĭ-ar și zice Pălie!).

pălíe¹, pălíi, s.f. (pop.) sărbătoare din preajma zilei de sf. Ilie, pentru prevenirea focului, trăznetelor și arșiței; opârlie.

pălíe², pălíi, s.f. (reg.) 1. cobila plugului. 2. leasă adăugată saniei pentru a putea încărca cu lemne, cu fân, cu paie etc.