5 definiții pentru păleață (pl. -ețe) păleată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

păleață sf [At: ANTIPA, P. 126 / V: ~a / Pl: ~ețe, ~eți / E: păli1 + -eață] 1 (Olt) Par1. 2 Prăjină lungă și subțire. 3 Nuia cu utilizări diverse. 4 (Reg) Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă prin pomi după fructe. 5 Epitet dat unui om foarte înalt. 6 Om slab, gălbejit.

páliță (Trans. Munt. Mold.) f., pl. e și păleáță (Olt.) f., pl. ețe (vsl. bg. sîrb. rus. pálica, rudă cu palcă, pălesc). Jerdie de bătut. – În Arg. Ml. (Cod.) peleacă, pl. ecĭ, smetie, „prăjină pentru bătaĭe”. V. beldie, nuĭa.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păleáță, păléțe, și păleți, s.f. (reg.) 1. par, prăjină (lungă și subțire), nuia. 2. bucată scurtă de lemn cu care se doboară fructele. 3. om foarte înalt; om slab, gălbejit.

Intrare: păleață (pl. -ețe)
păleață (pl. -ețe) substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păleață
  • păleața
plural
  • pălețe
  • pălețele
genitiv-dativ singular
  • pălețe
  • păleței
plural
  • pălețe
  • pălețelor
vocativ singular
plural
păleată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.