5 definiții pentru păi (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

i2 [At: I. IONESCU, C. 186/8 / Pzi: ~esc / E: pai1] 1 vt (Îrg; c. i. paiele de la treierat; fșa) A aduna și a îndepărta de pe arie. 2 vrp (Mun; c. i. paiele de la treierat) A întoarce cu furca și a scutura de boabele rămase. 3 vt (Mol; Buc; c. i. grâul, paiele de grâu) A îmblăti.

PĂÍ2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și regional) A curăța aria de paie după treierișul cu caii.

PĂÍ2, păiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) A curăța aria de paie după treierișul cu caii. – Din paie.

păĭésc v. tr. Ĭaŭ paĭele din arie: a păi aria.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

păí, păiésc, vb. IV (înv. și reg.) 1. a aduna și a îndepărta de pe arie paiele rămase de la treierat. 2. a bate grâul pe arie; a îmblăti.

Intrare: păi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • păiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păiesc
(să)
  • păiesc
  • păiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • păiești
(să)
  • păiești
  • păiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • păiește
(să)
  • păiască
  • păia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • păiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • păiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • păiesc
(să)
  • păiască
  • păiau
  • i
  • iseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

păi (vb.)

  • 1. învechit regional A curăța aria de paie după treierișul cu caii.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • paie
    surse: DLRM