păhuie¹ sf [At: DENSUSIANU, T. H. 327 / Pl: ~ui / E: păhui¹ + -ie] 1 (Reg) Ramură de fag care se pune la stâlpul porții în ziua de 23 aprilie. 2 (Trs) Căpiță mare de fân. 3 (Mun; mpl) Fiecare dintre prăjinile lungi, care, legate la vârfuri, se așează pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie, pentru a face să reziste împotriva vântului, furtunii etc. Si: martac, panză, păienjeniță (3), păușă, păuză. 4-6 (Mun; dep) Persoană (înaltă) (slabă sau) neîndemânatică. 7 (Dep) Femeie neisprăvită.

păhuie, păhui, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică.