5 definiții pentru păgânit păgânire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂGÂNÍ, păgânesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) converti la păgânism; p. ext. a face să devină sau a deveni ateu; p. restr. a (se) turci. – Din păgân.

A PĂGÂNÍ ~ésc tranz. A face să se păgânească. /Din păgân

A SE PĂGÂNÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni păgân; a se transforma în păgân. 2) pop. A deveni câinos la inimă (ca un păgân). /Din păgân


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

păgâní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. păgânésc, imperf. 3 sg. păgâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. păgâneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: păgânit
păgânit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânit
  • păgânitul
  • păgânitu‑
  • păgâni
  • păgânita
plural
  • păgâniți
  • păgâniții
  • păgânite
  • păgânitele
genitiv-dativ singular
  • păgânit
  • păgânitului
  • păgânite
  • păgânitei
plural
  • păgâniți
  • păgâniților
  • păgânite
  • păgânitelor
vocativ singular
plural
păgânire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păgânire
  • păgânirea
plural
  • păgâniri
  • păgânirile
genitiv-dativ singular
  • păgâniri
  • păgânirii
plural
  • păgâniri
  • păgânirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)