pădăi¹ [At: VICIU, GL. / Pzi: ~esc / E: nct] 1 vr (Trs; Mar) A se găti. 2 vt (Reg; c. i. casa) A vărui.

pădăi² vr [At: T. PAPAHAGI, M. 228 / Pzi: ~esc / E: ucr подаватися „a porni”] (Mar) A se grăbi.

PĂDĂI vb. v. aranja, dichisi, ferchezui, găti, împodobi, spilcui.

pădăi vb. v. ARANJA. DICHISI. FERCHEZUI. GĂTI. ÎMPODOBI. SPILCUI.

pădăi¹, pădăiesc, vb. IV (reg.) 1. a se găti, a se dichisi. 2. (despre casă) a curăța, a vărui.

pădăi², pădăiesc, vb. IV refl. (reg.) a se grăbi.

pădăí¹, pădăiesc, v.r. (reg.) A se găti, a se dichisi. (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).

pădăí², pădăiesc, v.r. (reg.) A se grăbi. – Din ucr. podavatič „a porni” (MDA).

pădăi¹, pădăiesc, vb. refl. – (reg.) A se găti, a se dichisi. (Trans., Maram.). – Et. nec. (MDA).

pădăi², pădăiesc, vb. refl. – (reg.) A se grăbi. – Din ucr. podavatič „a porni” (MDA).

pădăi¹, pădăiesc, vb. refl. – A se găti, a se dichisi. – Et. nec. (MDA).

pădăi², pădăiesc, vb. refl. – A se grăbi. – Din ucr. podavatič (MDA).