3 definiții pentru pârciuit
Explicative DEX
pârciuit, ~ă a [At: CIAUȘANU, V. 186 / Pl: ~iți, ~e / E: pârciui2] (Olt; d. oameni) Tuns prost.
Arhaisme și regionalisme
pârciui2, pârciuiesc, vb. IV (reg.) a tunde prost (cum tunzi caprele).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pârciui1, pârciuiesc, vb. IV (reg.) 1. (despre ierburi uscate, necosite) a da foc, a arde. 2. a arde ușor ceva cu ajutorul flăcării; a pârli.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pârciuit
pârciuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)