11 definiții pentru pârci (s.n.) părci


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pârci1 sn [At: PLOPȘOR, V. O. 12 / Pl: ~uri / E: nct] (Ban; Olt) Limbă îngustă de pământ care a rămas, în mod accidental, nearată între brazde Si: (reg) clin, greș, jibiță.

pârci2 [At: DOSOFTEI, ap. HEM 726 / V: (reg) părci, pâc, pâci, ~rc, pârșă sf, pârț, pirci / Pl: nct / E: bg пърч, srb prč] 1 sm (Îvp) Țap de prăsilă în perioada împerecherii. 2 sm (Pgn) Țap. 3 sm (Pop; îe) A da (cuiva) ~ul babei A îmbrânci pe cineva. 4 av (Reg; d. copii; îe) A umbla pâci A umbla de-a bușilea. 5-6 sm (Reg; pan) Berbec (de prăsilă). 7 sm (Reg) Pui de iepure. 8 sn (Pop) Miros caracteristic al țapului în perioada împerecherii Si: (reg) pârceală1 (2), pârcioc (1), pârcit (4), pârcitură (3), pârciță (1). 9 sn (Pop) Sudoare de țap Si: pârceală (3), pârcioc (2), pârcit (5), pârcitură (4), pârciță (2). 10 sn (Reg) Pârleală. 11 s (Reg) Hormoni sexuali la om. 12 sm (Reg) Tânăr desfrânat. 13-14 sn (Cuvânt pentru) chematul oilor sau al altor animale. 15 sm (Rar) Pipernicit. 16 sm (Rar) Copil. 17-18 sm (Reg) (Soi de) struguri cu boabe mici. 19-20 s (Reg; îs) Pere de ~ (Soi de) pară foarte gustoasă, nedefinită mai îndeaproape.

pârci3 s [At: PĂCALĂ, M. R. 141 / Pl: nct / E: nct] 1 (Trs; Olt) Pârceală2. 2 (Reg) Ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pîrcĭ n. (bg. pŭrč, sîrb. prč, țap. V. pîrțag). Putoare de țap toamna: pute a pîrcĭ. S. m. Iron. Persoană pipernicită, prichindel. (V. spîrc). Un fel de poamă (strugurĭ) cu bobițe micĭ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pârci1, pấrciuri, s.n. (reg.) limbă îngustă de pământ care a rămas nearată între brazde; greș, jibiță, clin.

pârci3 s.n. sg. (reg.) 1. ceață deasă, pârceală. 2. ninsoare cu fulgi mărunți și rari.

pârcí, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. ♦ (top.) Pârcău, teren pe care pășunează, de obicei, caprele (Rozavlea); În pârciu, arătură în Rozavlea. ♦ „În limba română veche exista cuvântul pârci = țap, masculul caprei. Azi, îl identificăm în expresia miroase a pârci = miroase a țap, dar am găsit și verbul a se pârci = a se împerechea (țapul cu capra)” (Vișovan, 2005). – Din srb. prč (MDA); din pârci, din v.sl. intrat în româna comună (Frățilă).

pârcí, vb. refl – (ref. la capre) A se împerechea, a se împreuna. – Din srb. prč (MDA).

Intrare: pârci (s.n.)
pârci (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N60)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pârci
  • pârciul
  • pârciu‑
plural
  • pârciuri
  • pârciurile
genitiv-dativ singular
  • pârci
  • pârciului
plural
  • pârciuri
  • pârciurilor
vocativ singular
plural
părci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)