2 definiții pentru pântecări

Explicative DEX

pântecări vtf [At: SCL 1971, 399 / Pzi: 3 ~rește / E: drr pântecărie] (Nob) A obliga să iasă afară pentru a defeca.

A PÂNTECĂRI ~esc intranz. reg. A fi bolnav de pântecărie; a suferi de diaree. /pântec + suf. ~ări

Intrare: pântecări
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pântecări
  • pântecărire
  • pântecărit
  • pântecăritu‑
  • pântecărind
  • pântecărindu‑
singular plural
  • pântecărește
  • pântecăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pântecăresc
(să)
  • pântecăresc
  • pântecăream
  • pântecării
  • pântecărisem
a II-a (tu)
  • pântecărești
(să)
  • pântecărești
  • pântecăreai
  • pântecăriși
  • pântecăriseși
a III-a (el, ea)
  • pântecărește
(să)
  • pântecărească
  • pântecărea
  • pântecări
  • pântecărise
plural I (noi)
  • pântecărim
(să)
  • pântecărim
  • pântecăream
  • pântecărirăm
  • pântecăriserăm
  • pântecărisem
a II-a (voi)
  • pântecăriți
(să)
  • pântecăriți
  • pântecăreați
  • pântecărirăți
  • pântecăriserăți
  • pântecăriseți
a III-a (ei, ele)
  • pântecăresc
(să)
  • pântecărească
  • pântecăreau
  • pântecări
  • pântecăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)