O definiție pentru pândărit (part.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PÎNDĂRÍ, pîndăi esc, vb. IV. Tranz. (Popular; rar) A face serviciul de pîndar; a păzi; p. ext. a pîndi. Toată ziua iese-n prag Cu firuțu tras în ac, Pîndărind pe cine-i drag. HODOȘ, R. P. 37.

Intrare: pândărit (part.)
pândărit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pândărit
  • pândăritul
  • pândăritu‑
  • pândări
  • pândărita
plural
  • pândăriți
  • pândăriții
  • pândărite
  • pândăritele
genitiv-dativ singular
  • pândărit
  • pândăritului
  • pândărite
  • pândăritei
plural
  • pândăriți
  • pândăriților
  • pândărite
  • pândăritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pândări

etimologie:

  • pândar
    surse: DLRM