4 definiții pentru oștit
Explicative DEX
oștit1 sn [At: HERODOT (1645), 148 / Pl: (rar) ~uri / E: vz oști] (Înv) 1 Oștire (1). 2 Asediu. 3 Armată. 4 Serviciu militar.
oștit2, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 121r/35 / Pl: ~iți, ~e / E: oști] (Înv) 1 Pregătit de război. 2 Așezat poziție de luptă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
OȘTIT s. v. conflict, război.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
oștit s. v. CONFLICT. RĂZBOI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: oștit
oștit substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)