8 definiții pentru oxidant (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj., s. m. 1. Adj., s. m. (Substanță) care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. Adj. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.

oxidant, ~ă [At: MARIN, PR. I, 110/8 / Pl: ~nți, ~e / E: fr oxydant] 1-4 sm[1], a (Substanță) care are proprietatea de a oxida (1, 3). 5 a Care favorizează oxidarea. 6 a (Med) Oxidativ. corectată

  1. În original, tipărit greșit: sn LauraGellner

OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj. 1. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. 2. (Biol.) Oxidativ (2). – Din fr. oxydant.

OXIDÁNT, -Ă, oxidanți, -te, adj. Care are proprietatea de a oxida, care produce oxidare. ♦ (Substantivat, m.) Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare. Ozonul este unul dintre cei mai puternici oxidanți.

OXIDÁNT, -Ă adj., s.m. 1. (Substanță) care are proprietatea de a oxida. 2. Oxidativ. [Cf. fr. oxydant].

OXIDÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) care poate provoca o oxidare. (< fr. oxydant)

*oxidánt, -ă adj. și s. (fr. oxydant). Chim. Care oxidează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: oxidant (s.m.)
oxidant2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oxidant
  • oxidantul
  • oxidantu‑
plural
  • oxidanți
  • oxidanții
genitiv-dativ singular
  • oxidant
  • oxidantului
plural
  • oxidanți
  • oxidanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

oxidant (s.m.)

  • 1. Substanță care are proprietatea de a produce o oxidare.
    surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Ozonul este unul dintre cei mai puternici oxidanți.
      surse: DLRLC

etimologie: