otmet sn [At: ANTIPA, P. 194 / V: (reg) ~măt, odm~, omner / Pl: ~e / E: rs отмет] (Reg) Vârtej.

odmet sn vz otmet

omnet sn vz otmet

otmăt sn vz otmet

anafór n., pl. oare (ngr. anafóri, curent contrar, vîrtej, de unde și turc. anafor). Dun. de jos. Vîrtej de apă, vultoare. – În Meh. sfor, în Tec. sforaș, în Tec.Cov.Br. și otmăt. V. cĭovrîntie, sorb 2, bulboacă, plisă 1, curent.

otmăt și -ét n., pl. ete (vsl. *otmetŭ, d. *ot-metati, a arunca. V. omăt). Br. Cov. Tec. Anafor.

otmet, otmete, s.n. (reg.) vârtej, bulboană.