5 definiții pentru oteși


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oteși1 [At: PSALT. HUR. 18v/16 / V: (îrg) ut~ / Pzi: esc și (reg) oteș / E: slv оутѣшити, cf srb utežiti] 1-2 vtr (Îvr) A (se) potoli. 3-4 vtr (Îvr) A (se) alina. 5-6 vtr (Îvr) A (se) mângâia. 7 vr A pierde din intensitate Si: a scădea. 8 vt (Reg) A isprăvi un lucru Si: a termina. 9 vt (Ban; fig) A bate foarte tare.

oteși2 vi [At: LEXIC REG. 43 / Pzi: 3 ește / E: nct] (Olt; d. iarbă) A răsări.

oteșésc și uteșésc v. tr. (vsl. sîrb. u-tĭešiti, a mîngîĭa. V. teșesc). Vechĭ. Alin. Azĭ. Cov. (oteșesc). V. intr. Încetez, contenesc, mă potolesc: boala a maĭ oteșit. V. refl. Olt. Moartea s’a oteșit (Șez. 1922, 54). V. ostoĭesc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oteșí (-șésc, -ít), vb. – A calma, a liniști. – Var. înv. uteși. Sb. utješiti (Tiktin). Înv., numai în Mold


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

oteșí, pers. 3 sg. oteșéște, vb. IV (înv.) 1. a se alina, a conteni, a trece (o boală, un necaz). 2. a isprăvi. 3. a bate. 4. a răsări (iarba).

Intrare: oteși
verb (VT402)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oteși
  • oteșire
  • oteșit
  • oteșitu‑
  • oteșind
  • oteșindu‑
singular plural
  • oteșește
  • oteșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oteșesc
(să)
  • oteșesc
  • oteșeam
  • oteșii
  • oteșisem
a II-a (tu)
  • oteșești
(să)
  • oteșești
  • oteșeai
  • oteșiși
  • oteșiseși
a III-a (el, ea)
  • oteșește
(să)
  • oteșească
  • oteșea
  • oteși
  • oteșise
plural I (noi)
  • oteșim
(să)
  • oteșim
  • oteșeam
  • oteșirăm
  • oteșiserăm
  • oteșisem
a II-a (voi)
  • oteșiți
(să)
  • oteșiți
  • oteșeați
  • oteșirăți
  • oteșiserăți
  • oteșiseți
a III-a (ei, ele)
  • oteșesc
(să)
  • oteșească
  • oteșeau
  • oteși
  • oteșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)