9 definiții pentru osfinti
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
osfinti [At: PRAV. GOV. / V: (reg) ~nți, osinți / Pzi: ~nțesc / E: slv освѧтити] 1-2 vti A proteja. 3-4 vti A ajuta (1). 5 vt A binecuvânta (1).
osfinți v vz osfinti
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osinți v vz osfinti[1] corectat(ă)
- În original, incorect tipărit: vz osfinți — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osfintésc v. intr. (vsl. *o-sŭ-vĭetovati supt infl. luĭ osfințesc? V. sfat). Vechĭ. Asist, ajut: a osfinti cuĭva.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
osfințésc, V. sfințesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) sfințésc v. tr. (d. sfînt orĭ vsl. sventiti). Prefac în sfînt, santific, divinizez: a sfinți un martir. Consacrez, inaugurez pin sfeștanie: a sfinți o biserică. V. refl. Mă divinizez: sfințească-se numele tăŭ. Fam. Mă închin la biserică: ne-am sfințit și noĭ! Mă procopsesc, ajung în rîndu oamenilor: hoțu fură, dar tot nu se sfințește. Omu sfințește locu, omu harnic înfrumusețează orĭ-ce loc. – Vechĭ și osf- (vsl. osv-), sfintesc, sfențesc și sfentesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
osfinți (-țesc, -it), vb. – A aghesmui. Sl. osvętiti „a sacrifica” (Tiktin), cf. sfînt. Sec. XVII, înv. E dubletul lui osfestui, vb. (a aghesmui), înv., din bg. osveštavam; și poate a lui osfinti, vb. (a asista, a ajuta), înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
osfinti, osfintesc, vb. IV (înv.) a ajuta, a acorda asistență.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
osfinți, osfințesc vb. IV Tranz. (Înv.) A binecuvânta, a blagoslovi, a sfinți. [Var.: osfinti vb. IV] – Din sl. osvetiti.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|